Imaginând nimic

Ce lucru ciudat şi imaginaţia asta. Oare de ce o avem? De ce există atâtea idei care se perindă prin capul nostru? Şi de unde vin ele? Atâtea întrebări... pe care nu le-aş pune dacă nu aş avea imaginaţie.

Cred că trebuie să existe undeva un loc unde sunt păstrate toate ideile astea. Un fel de groapă de gunoi. N-are cum să fie altfel. Dar de ce vin anumite idei anumitor oameni? E ca la loto? Pur şi simplu fiecare ce nimereşte? Poate... Sau poate fiecare suflet e invitat, înainte să vină pe Pământ, să îşi aleagă idile care să-i vină pe parcursul şederii aici. Ar putea fi şi asta o variantă.

Ciudate chestii. Deja simt că îmi oboseşte creierul gândindu-mă la toate astea. De fapt, nu ştiu dacă e din cauza asta sau din cauză că scriu asta la ora 5:41 dimineaţa. Ar putea fi ambele. Am-bele? Ce-s alea bele? Şi de ce le am eu? Mi le-a dat cineva şi nu mai ţin minte? Dacă da, mulţumesc, oricine ai fi. Poate că şi belele astea vin din locul secret cu idei... Nu contează, divaghează!

Apropo de imaginaţia asta, sunt oameni care au prieteni imaginari. Sigur, cine nu are poate să meargă să adopte unul de la "Casa Foster pentru prieteni imaginari". Toată lumea ştie asta.  Oare sunt şi oameni care au duşmani imaginari? Asta ar fi chiar tare. Să ai un duşman de care să nu mai ştie nimeni... să fie numai al tău... să nu poţi să îl bârfeşti cu nimeni, pentru că te-ar considera retardat. Ar trebui să încerci. Cred că ar fi mai interesant decât să te uiţi la televizor sau să îţi faci temele...

Oare de ce a avut cineva ideea să facă roţi cu luminiţe pentru role? Chiar trebuia să fie inventate? Nu putea umanitatea să evolueze fără roţi cu luminiţe? Sau fără hârtie igienică parfumată? Cui îi vin ideile astea tâmpite? Şi de ce le pune în aplicare, de ce nu le lasă doar la stadiul de idei?

Interesante creaturi, oamenii ăştia...